Tīnarul intra la Aramis, īl gasi īngenuncheat pe un scaun de rugaciune, cu fruntea lipita de micul ceaslov deschis īnaintea lui.
Īi povesti si lui īntrevederea cu cardinalul si. scotīnd pentru a treia oara hīrtia din buzunar, īi spuse:
? Dumneata, prietenul nostru, lumina noastra, ocro¬titorul nostru, primeste aceasta numire, ti se cuvine mai mult ca oricui pentru īntelepciunea dumitale si pentru sfaturile ce au avut totdeauna urmari atīt de fericite.
? Din pacate, dragul meu prieten, ? raspunse Ara¬mis, ? ultimele noastre ispravi m au scīrbit cu desavīrsire si de viata si de spada. De data asta hotarārea mea e de neīnlaturat: dupa asediu intru īn rīndul Lazaristilor. Pas¬treaza numirea pentru dumneata, d'Artagnan: esti facut pentru slujba de ostas. O sa fii un capitan si inimos si nazdravan.
Cu ochii umezi de recunostinta si stralucitori de bucu¬rie, d'Artagnan se īntoarse la Athos, pe care l gasi tot la masa, privindu si īn zare, la lumnia lampii, ultimul pa¬har de Malaga.
? N au vrut nici ei sa primeasca, īi spuse d'Artagnan.
? Pentru ca nimanui nu i se cuvine numirea asta mai mult ca dumitale.
Lua o pana, scrise pe foaie numele lui d'Artagnan si i o dadu īndarat.
? Atunci n o sa mai am de azi īnainte prieteni, sopii tīnarul. Vai mie! Nimc altceva decīt amintiri amarnice!
Si īsi lasa capul īn mīini, īn vreme ce doua lacrimi īi lunecau de a lungul obrajilor.
? Esti īnca tīnar, d'Artagnan, ? īi raspunse Athos, ? toate amarnicele dumitale amintiri au destula vreme sa se schimbe īn duioase si dulci amintiri.
EPILOG
Lipsit de ajutorul flotei engleze si al diviziei fagaduite de