celorlalti prieteni.
ĪNCHEIERE
Īn ziua a sasea a lunii urmatoare, potrivit fagaduielii facute cardinalului de a parasi Parisul si a se īntoarce īn La Rochelle, regele pleca din capitala, uluit īnca de vestea proaspat raspīndita ca Buckingham fusese ucis.
Desi īnstiintata din vreme ca viata omului care i fu¬sese atīt de drag era īn primejdie, cīnd i se aduse stirea mortii lui Buckingham, regina nu vru sa i dea crezare. Avu chiar nesocotinta sa strige:
? Nu e adevarat, abia mi a scris!
A doua zi īnsa, trebui totusi sa dea crezare napras¬nicei vesti. La Porte, care, ca si toti ceilalti, nu putuse parasi Anglia, din porunca regelui Carol I, sosi aducīnd cu sine darul mortuar, cel de pe urma dar pe care Buckin¬gham īl facea reginei.
Regele se bucurase din toata inima; nu si dadu macar osteneala sa si ascunda bucuria, ba chiar o lasa voit sa izbucneasca īn fata reginei. Ca toate firile slabe, Ludovic al XlII lea era lipsit de marinimie.
Curīnd īnsa, regele se īntuneca, sanatatea i slabea, fruntea lui nu era dintre cele care sa ramīna senine vreme īndelungata; simtea ca, īntorcīndu se īn tabara, va īn¬dura iarasi robia cardinalului si totusi se īntorcea.
Cardinalul i se īnfatisa aidoma sarpelui cu putere de vraja, el fiind pasarea ce zboara din ramura īn ramura fara a gasi scapare.
Astfel fiind, īntoarcerea īn La Rochelle era negrait de trista. Mai ales cei patru prieteni ai nostri stīrneau uimirea camarazilor; calatoreau strīnsi laolalta, unul līnga altul, cu privirea posomorīta si capul plecat. Doar Athos īsi mai īnalta cīnd si cīnd fruntea lui larga; un fulger īi lumina ochii, un surīs amar īi īnflorea pe buze, apoi la fel ca si prietenii, se lasa iar īn voia gīndurilor.