picioarele si mīinile.
Curmīnd deodata tacere, ea se porni sa racneasca:
? Sīnteti niste misei, sīnteti niste ucigasi de rīnd; v ati strīns zece barbati ca sa omorīti o femeie; luati seama: daca nu mi sare nimeni īn ajutor, tot se va gasi cine sa ma razbune.
? Nu esti o femeie, ? raspunse nepasator Athos, ? nu faci parte din neamul omenesc, esti un demon scapat din iad si pe care o sa l trimitem īndarat.
? Luati seama, domnilor, barbatilor neprihaniti! ? striga Milady, ? cel care se va atinge de un singur fir de par din capul meu va fi la rīndul lui un ucigas!
? Calaul poate sa ucida fara sa fie un ucigas, doamna, ? grai omul cu pelerina rosie, lovindu si cu mīna sabia, ? calaul este judecatorul de pe urma atīt si nimic mai mult: Nachrichter cum spun vecinii nostri, germani.
Si cum, īn vreme ce rostea aceste cuvinte, calaul o lega, Milady, scoase doua sau trei racnete salbatice care, luīndu si zborul īn noapte, se pierdura deznadajduit si stra¬niu īn adīncurile padurii.
? Dar, daca sīnt vinovata, daca am facut cu adevarat crimele de care ma īnvinuiti, ? urla Milady, ? duceti ma atunci īn fata unui tribunal, voi nu sīnteti judecatori ca sa ma puteti osīndi!
? Am vrut sa te trimit la Tyburn, ? spuse lordul de Winter, ? de ce n ai primit?
? Pentru ca nu vreau sa mor! ? striga Milady, zbatīndu se, ? pentru ca sīnt prea tīnara ca sa mor!
? Femeia pe care ai otravit o la Béthune era mai tī¬nara ca dumneata si totusi a murit, raspunse d'Artagnan.
? Voi intra īntr o mīnastire, ma voi calugari...
? Ai mai fost īntr o mīnastire, ? grai calaul, ? si ai fugit de acolo ca