drumului, urmat de jalnicul alai, arbori scunzi si īndesati se iveau ici colo, ca niste pitici hīzi care pīndeau pe brīnci trecatorii, la ora aceea īnflorata.
Cīnd si cīnd, un fulger cīt cerul aprindea zarea īn¬treaga, serpuia deasupra masivului negru al copacilor si, asemenea unui iatagan īnspaimīntator, taia bolta si apele in doua. Nici o adiere nu strabatea prin naduful vazdu¬hului. O tacere de moarte strivea tot īnconjurul; pamīntul era umed si clisos din pricina ploii cazute, pe cīnd bu¬ruienile īnviorate īsi raspīndeau si mai vīrtos mireasma.
Doi valeti o duceau pe Milady, tinīnd o fiecare de cīte un brat; calaul mergea īn urma lor, iar lordul de Winter, d'Artagnan, Athos, Porthos si Aramis mergeau īndaratul calaului.
Planchet si Bazin īncheiau alaiul.
Cei doi valeti o duceau pe Milady īnspre rīu. Gura ei era muta, dar ochii vorbeau cu negraita lor putere cerīnd īndurare fiecaruia pe rīnd.
Cum mergea la cītiva pasi īnaintea celorlalti, sopti va¬letilor:
? Cīte o mie de pistoli pentru fiecare din voi daca ma ajutati sa fug; dar daca ma dati pe mīna stapīnilor vos¬tri, se afla aici, īn preajma, oameni care o sa ma razbune si care o sa va faca sa platiti scump moartea mea.
Grimaud sovaia. Mousqueton tremura din toate ma¬dularele.
Athos, care o auzise vorbind, se apropie repede; la fel si lordul de Winter.
? Īndepartati pe acesti valeti, ? starui el, ? le a spus ceva si nu ne mai putem īncrede īn ei.
Planchet si Bazin, chemati īn pripa, īnlocuira pe Gri¬maud si pe Mousqueton.
Ajunsi la marginea apei, calaul se apropie de Milady si i lega