sīnteti judecatorii acestei femei, ce pedeapsa rostiti īmpotriva ei?
? Pedeapsa cu moartea, raspunsera eu glas īnabusit cei doi muschetari.
Milady scoase un racnet groaznic si īnainta cītiva pasi spre cei de fata, tīrīndu se īn genunchi.
Athos īsi īntinse bratul:
? Charlotte Backson, contesa de la La Fčre, Milady de Winter, ? rosti el, ? crimele dumitale au obosit pe oa¬menii de pe pamīnt si pe Dumenzeu din ceruri; daca stii vreo rugaciune, spune o, caci esti osīndita la moarte si vei muri!
La auzul acestor cuvinte, care nu i mai lasau nici o nadejde, Milady se ridica īn picioare si vru sa vorbeasca, dar nu mai avea putere; simti cum o mīna vinjoasa si necrutatoare o īnsfaca de par si o tīraste, neīnduplecata, ca si soarta ce nu si cruta omul; nici nu īncerca sa se īmpotriveasca si iesi din cocioaba.
Lordul de Winter, d'Artagnan, Athos, Porthos si Aramis iesira īn urma ei. Valetii īsi urmara stapīnii si odaita ramase goala, cu fereastra ei sparta, cu usa deschisa si lampa fumegīnd trist pe masa.
Capitolul XXXVI OSĪNDA
Se apropia miezul noptii; o felie de luna, īnsīngerata sub ultima biciuire a furtunii, se īnalta pe bolta cerului, īndaratul oraselului Armentičres, care si profila īn firava i lumina albastrie conturul mohorīt al caselor si sche¬letul īnaltei clopotnite īndantelate. Īn fata, rīul Lys īsi rostogolea apele, asemenea unui suvoi de cositor topit, īn vreme ce pe celalalt mal, masivul negru al copacilor se proiecta pe un cer frumos, napadit de nori grosi, aramii, ce pareau ca revarsa un soi de amurg īn toiul noptii. La stīnga se ridicau darīmaturile unei mori vechi si parasite, cu aripile tepene, de unde pornea la rastimpuri egale ti¬patul ascutit si monoton al unei bufnite. Pe cīmpie, la dreapta si stīnga