putin de banuit decīt stapīnii lor si se bucura de mai multa bunavointa din partea celor īntrebati
Īn sfīrsit, Milady cunostea pe stapīni, dar nu i stia pe valeti: dimpotriva, valetii o cunosteau bine pe Milady.
Toti patru trebuiau sa se īntīlneasca dupa aceea, īn¬tr un anume loc, a doua zi la unsprezece: daca ar fi des¬coperit unde se ascundea Milady, trei din ei trebuiau sa ramīna de straja, iar cel de al patrulea urma sa se īn¬toarca la Béthune, ca sa i dea de veste lui Athos si sa slujeasca de calauza celor patru prieteni.
Odata aceste hotarīri luate, cei patru valeti se retra¬sera si ei la rīndul lor.
Atunci Athos se ridica de pe scaun, īsi īncinse spada, se īnfasura īn pelerina si iesi din han: era aproape zece. Se stie ca la zece seara, īn provincie strazile sīnt putin umblate. Cu toate astea, Athos cauta vadit pe cineva ca¬ruia sa i poata pune o īntrebare. Īntīlnind īn cele din urma, un trecator īntīrziat, se apropie de el si i spuse cīteva cu¬vinte. Desi daduse īngrozit īndarat, trecatorul raspunse totusi la īntrebarea muschetarului, aratīndu i drumul cu mīna. Athos vru sa i dea o jumatate de pistol, ca sa l īn¬soteasca, dar omul īsi vazu de drum.
Athos se īnfunda īn strada ce i fusese aratata de de¬parte, dar ajuns la o raspīntie se opri iarasi, vadit īncurcat. Cum īnsa putea mai usor īntīlni pe cineva la o raspīntie decīt īn alta parte, ramase locului. Īntr adevar, peste cīteva clipe, vazu trecīnd un paz¬nic de noapte. Athos īi puse aceeasi īntrebare pe care o pusese si celui dintīi trecator; paznicul se arata la fel de īngrozit si neprimind la rīndul lui sa l īnsoteasca, īi arata lui Athos, cu mīna, drumul pe care trebuia sa l urmeze.
Tot īnaintīnd spre partea aratata, Athos ajunse īntr o mahala de la un capat al orasului, opus celui pe unde intrase īmpreuna cu prietenii lui.