Athos nu era īn toate mintile.
? Duceti va deci fiecare īn camera dumneavoastra, ? urma Athos, ? si lasati ma sa fac asa cum cred eu de cuviinta. Īn calitatea mea de sot, toate astea ma privesc. Te rog īnsa, d'Artagnan, daca n ai pierdut fituica ce a zbu¬rat din palaria barbatului acela, si pe care e scris nu¬mele satului... da mi o īncoa!
? Da, da, ? īsi aminti d'Artagnan, ? īnteleg acum, numele acela scris de mīna ei...
? Vezi bine! raspunse Athos, tot e un Dumnezeu in ceruri!
Capitolul XXXIV OMUL CU PELERINA ROSIE
O durere crunta lua locul deznadejdii lui Athos, limpe¬zindu i parca si mai mult mintea lui, atīt de clarvazatoare. Prins īn vadul unui singur gīnd, al fagaduielii facute si al raspunderii luate, se retrase cel din urma īn camera sa, ruga pe hangiu sa i dea o harta a tinutului, se apleca pe deasupra, cerceta liniile īnsemnate, si dīndu si seama ca patru drumuri diferite duceau de la Bethune la Armentičres, porunci sa i cheme pe cei patru valeti.
Planchet, Grimaud, Mousqueton si Bazin se si īnfati¬sara pentru a primi poruncile limpezi, hotarīte si taioase ale lui Athos.
Trebuiau sa plece a doua zi dimineata, īn zori, si sa se duca la Armentičres, fiecare pe alt drum. Planchet, cel mai istet dintre toti patru, trebuia sa urmeze drumul pe care se īndepartase trasura asupra careia cei patru prie¬teni trasesera focurile de arma, trasura īnsotita, dupa cum īsi amintesc cititorii, de un slujitor al lui Rochefort.
Athos īi punea īn miscare īntīi pe valeti, deoarece des¬coperise la fiecare din ei, de cīnd erau īn slujba lui si a prietenilor, felurite si pretioase īnsusiri.
Apoi, niste valeti care pun tot soiul de īntrebari tre¬catorilor dau mai