? Da, marturisesc, nu sīnt īncrezatoare ca dumneata; m astept la orice din partea cardinalului.
? Sst! ? facu doamna Bonacieux, ? iata ca vine ci¬neva.
Īntr adevar, usa se deschise si stareta mīnastirii intra īn odaie.
? Dumneavoastra veniti de la Boulogne? o īntreba pe Milady.
? Da, ? raspunse aceasta, si īncercīnd sa se stapīneasca, urma: cine īntreaba de mine?
? Un barbat care nu vrea sa si spuna numele, dar care spune ca vine din partea cardinalului.
? Vrea sa vorbeasca unei doamne care soseste din Boulogne.
? Si vrea sa mi vorbeasca mie? īntreba Milady.
? Atunci va rog, doamna, lasati l sa intre.
? Vai de mine, ? sopti doamna Bonacieux, o fi vreo veste rea?
? Mi e teama ca da.
? Va las singura cu strainul, dar o sa ma īntorc īn¬data ce va pleca, bineīnteles daca mi dati voie.
? Cum sa nu! Te rog chiar!
Stareta si doamna Bonacieux iesira.
Ramasa singura, Milady īsi pironi ochii asupra usii; dupa o clipa, se auzi zgomot de pinteni pe scara, apoi pasii se apropiara, usa se deschise si un barbat se ivi īn prag.
Milady scoase un strigat de bucurie: era contele de Rochefort, cel mai credincios slujitor al eminentei sale.
Capitolul XXXII DOI DEMONI FELURITI
? Cum! ? strigara īntr un glas Rochefort si Mi¬lady, ? dumneata esti?
? Da, eu!
? Si vii de la?... īntreba Milady.
? La Rochelle; dar dumneata?