Boulogne atīt cīt īi trebui pentru a pune la posta o scrisoare cu urmatorul cuprins:
"Eminentei Sale, Monseniorul cardinal de Richelieu, īn tabara de līnga La Rochelle".
"Monseniore, Eminenta Voastra poate fi linistita: īnaltimea Sa, ducele de Buckingham, nu va pleca spre Franta
Boulogne. 25, seara.
Milady de***."
"P. S. ? Potrivit dorintelor Excelentei Voastre plec la mīnastirea Carmelitelor din Béthune, unde īi voi astepta poruncile."
Īntr adevar, chiar īn aceeasi seara Milady porni mai departe: o prinse noaptea pe drum; se opri si se culca īntr un han; a doua zi la cinci dimineata, porni din nou si dupa trei ceasuri patrundea īn Béthune. Īntreba de mīnastirea Carmelitelor si se īndrepta grab¬nic īntr acolo.
Stareta mīnastirei īi iesi īn īntīmpinare; Milady arata ordinul cardinalului. Calugarita porunci sa i se dea o ca¬mera si sa i se aduca de mīncare.
Trecutul, greu de īntīmplari, pierise din fata ochilor ei. Cu privirea atintita asupra viitorului, nu mai vedea decīt rasplata pe care i o sorocea cardinalul, caci īl slu¬jise īntr un chip atīt de fericit si fara ca numele i sa i fie cu nimic amestecat īn sīngeroasa isprava. Mistuita mereu de noi patimi, viata ei era aidoma acelor nori care plutesc pe cer, rasfrīngīnd aci azurul, aci vīlvataia focului, aci negrul amenintator al vijeliei, nori ce nu lasa alt soi de urme pe pamīnt decīt doar pustiire si moarte.
Dupa prīnz, calugarita trecu pe la Milady; īntr o mīnastire sīnt putine distractii si prea cinstita stareta ardea de nerabdare sa si cunoasca mai de aproape noua musa¬fira.