mine nu cinci sute, ci o mie de pistoli.
? Sa traiesti atunci, frumoasa mea doamna! se bucura capitanul, si deie mi Domnul cīt mai des clienti ca dumneavoastra.
? Pīna atunci, ? īi spuse Felton, ? du ne īn micul golf... stii, unde ne īntelesesem sa ne duci.
Drept raspuns, capitanul porunci manevra cuvenita si catre sapte dimineata, corabia zvīrli ancora īn golful amintit.
Īn timpul calatoriei, Milady asculta povestirea amanun¬tita a lui Felton; cum īn loc sa se duca la Londra īnchiriase micul vas, cum se īntorsese, cum se catarase pe zid, īnfigīnd la īmbucatura pietrelor, īn vreme ce īnainta, cīrlīge ca sa si rezeme picioarele si cum, īn sfīrsit, ajuns la gratii, agatase scara; Milady stia urmarea.
La rīndul ei, īncerca si ea sa l īmbarbateze pe Felton īn nazuintele lui, dar de la cele dintīi cuvinte, īsi dadu seama ca tīnarul fanatic avea mai curīnd nevoie sa fie domolit, decīt īntarītat.
Se īntelesera amīndoi ca ea sa l astepte pīna la ora zece; daca pīna la zece Felton nu se va fi īntors, Milady va pleca mai departe.
Si, presupunīnd ca el ar fi fost slobod, atunci va veni s o īntīlneasca īn Franta, la mīnastirea Carmelitelor din Béthune.
Capitolul XXIX CE SE PETRECEA LA PORTSMOUTH ĪN ZIUA DE 23 AUGUST 1628
Felton īsi lua ramas bun de la Milady ca un frate care, ducīndu se sa se plimbe, īsi ia ramas bun de la sora lui, sarutīndu i mīna.
Īntreaga lui fiinta parea linistita ca totdeauna; to¬tusi, īn ochi īi sticlea o lucire stranie si īnfrigurata. Frun¬tea īi era si mai alba ca de obicei. Tinea dintii īnclestati si vorbea scurt, cu glas īntretaiat, tradīndu si astfel gīndurile negre ce l framīntau.
Cīta vreme barca īl duse spre tarm, nu si īntoarse fata de la Milady care, īn picioare pe punte, īl urmarea si ea cu privirea. Amīndoi erau