Felton scoase un tipat si alerga spre ea; dar era prea tīrziu: Milady īsi īmplīntase cutitul īn trup.
Cutitul īntīlnise īnsa din fericire, ba ar trebui sa spu¬nem din īndemīnare, balena de fier a corsetului, care, īn acea vreme, apara ca o platosa pieptul femeilor; alune¬case sfīsiind rochia si patrunsese de a curmezisul īntre piele si coaste.
Totusi, rochia frumoasei se patase īntr o clipa de sīnge, Milady cazuse pe spate si parea lesinata.
Felton īi smulse cutitul.
? Vedeti, milord, ? spuse el īncruntat, ? iata o fe¬meie care era sub paza mea si care si a luat viata.
? N avea grija, Felton, ca n a murit, ? urma lordul de Winter, ? demonii nu pier cu una cu doua; fii linistit si du te de m asteapta la mine īn camera.
? Dar, milord...
? Du te, ti o poruncesc.
La aceasta porunca a superiorului, Felton se supuse, dar, īn vreme ce iesea, ascunse cutitul īn sīn.
Lordul de Winter se multumi sa cheme femeia care o slujea pe Milady; cīnd aceasta sosi, īi dadu īn grija pe doamna care nu se trezise īnca din lesin, si o lasa singura cu ea.
Totusi, cum s ar fi putut ca, īn pofida banuielilor, rana sa fie adīnca, lordul de Winter trimise chiar atunci un om calare, dupa un doctor.
Capitolul XXVIII EVADAREA
Asa cum īsi īnchipuise lordul de Winter, junghietura viclenei Milady nu era adīnca; ramasa singura cu fe¬meia pe care el o chemase si care se grabea s o dezbrace, ranita deschise ochii.
Trebuia totusi sa arate ca e slabita si ca o doare; nu era ceva prea