Apoi, īntorcīndu se spre omul care l īnsotea:
? Calau, i a spus, fa ti datoria!
? Numele lui, numele lui, se ruga Felton, spuneti mi numele lui, spuneti mi!
? Atunci, cu toate racnetele mele, cu toata īmpotri¬virea mea, caci īncepeam sa īnteleg ca m ameninta ceva mai rau decīt moartea, calaul m a īnsfacat, m a rastur¬nat pe podea, m a stīlcit sub strīnsoarea lui si, īnecata īn suspine, aproape lipsita de cunostinta, chemīnd īn aju¬tor pe Dumnezeu care si īntorsese fata de la mine, am scos deodata un tipat groaznic de durere si de rusine: un foc arzator, un fier rosu, fierul calaului mi se īnti¬parise pe umar.
Felton scapa un geamat adīnc.
? Priveste, ? īi spuse Milady, ridicīndu se cu o mis¬care de regina, ? priveste, Felton, noua mucenicie nas¬cocita pentru fata nevinovata si totusi prada cruzimii unui tīlhar! Īnvata sa cunosti inima oamenilor, Felton, si pe viitor nu te mai face atīt de lesne unealta razbunarii lor nedrepte!
Si, desfacīndu si la repezeala rochia, sfīsiindu si ca¬masa subtire ce i acoperea sīnul, Milady, purpurie la fata de mīnie mincinoasa si de rusine prefacuta, arata tīnarului semnul de nesters care pīngarea frumosul ei umar.
? Dar, eu vad o floare de crin! se mira Felton.
? Tocmai, asta e mīrsavia, raspunse Milady. Stig¬matul Angliei?... Trebuia dovedit care anume tribunal daduse hotarīrea si atunci as fi facut o plīngere catre toate tribunalele regatului; dar stigmatul Frantei... prin el, prin stigmatul Frantei, eram cu adevarat īnfierata!
Ar fi fost peste puterile lui Felton sa īndure mai mult. Alb la fata, nemiscat, zdrobit de cumplita destainuire, ametit de frumusetea