prea tīrziu: regele se īncuiase cu cardinalul; i se spuse deci domnului de Tréville ca suveranul lucreaza si ca nu poate primi pe nimeni. Seara, domnul de Tréville veni la partida de joc a rege¬lui. Maiestatea sa cīstiga si cum era din fire grozav de avar, se gasea īn toane cīt se poate de bune; īndata ce l zari pe Tréville. Īi striga de departe:
? Vino aici, domnule capitan, vino sa te cert: stii ca eminenta sa a venit sa mi se plīnga de muschetarii dumitale, si cu atīta foc, īncīt asta seara eminenta sa e ca si bolnava! Ah, muschetarii astia ai dumitale, ce mai pra¬matii, buni de spīnzurat!
? Nu, sire, ? raspunse Tréville, care si dadu repede seama de īntorsatura lucrurilor ? nu, dimpotriva, sīnt niste tineri foarte cumsecade, blīnzi ca niste mielusei si care, pun eu chezasie, n au decīt o singura dorinta: sa nu si scoata spada din teaca decīt pentru a sluji pe maiestatea voastra. Dar, ce vreti, garzile domnului cardi¬nal le cauta mereu gīlceava, si pentru postea īnsasi a Corpului de muschetari, sīnt nevoiti, sarmanii, sa se apere.
? Ascultati l pe domnul de Tréville, ? zise regele; ? va rog, ascultati l. Nu s ar zice ca vorbeste despre o co¬munitate religioasa? Īntr adevar, dragul meu capitan, tare as avea pofta sa ti ridic brevetul de capitan si sa l dau domnisoarei de Chemerault, careia i am fagaduit o mīnastire. Dar sa nu ti īnchipui c o sa te cred pe cuvīnt cu una cu doua. Mi se spune, domnule de Tréville, Ludovic cel Drept si o sa vedem noi, uite acum, uite acum.
? Tocmai pentru ca ma bizui pe aceasta dreptate, sire, voi astepta linistit si cu rabdare, ca maiestatea voas¬tra sa hotarasca dupa bunul sau plac.
? Asteapta, domnule, asteapta, ? zise regele, ? nu te voi lasa sa astepti multa vreme.