? Aici, ? parodia el un verset din biblie, ? aici va muri Bicarat, singur īntre cei care sīnt cu el.
? Dar ei sīnt patru, patru īmpotriva ta; ispraveste odata, īti poruncesc!
? Ah, daca mi poruncesti, e cu totul altceva, ? ras¬punse Bicarat, ? esti caporalul meu, sīnt dator sa te as¬cult.
Si, facīnd o saritura īndarat, frīnse spada pe genunchi pentru a nu fi silit s o predea, arunca bucatile peste zi¬dul mīnastirii, si si īncrucisa bratele, fluierīnd o arie īn¬chinata cardinalului.
Voinicia este totdeauna respectata, chiar la un dus¬man. Muschetarii īl salutara pe Bicarat cu spadele si apoi le vīrīra īn teaca. D'Artagnan facu si el la fel; apoi, ajutat de Bicarat, singurul care se mai tinea pe picioare, duse sub porticul mīnastirii pe Jussac, pe Cahusac si pe acela dintre adversarii lui Aramis care fusese doar ranit. Cei de al patrulea, cum am mai spus, murise. Apoi sunara clopotul si, luīnd cu ei patru dintre cele cinci spade, se īndreptara, beti de bucurie, spre palatul domnului de Tréville.
Se tineau lant unul de altul, cīt era strada de larga; opreau pe toti muschetarii care le ieseau īn cale, asa īn¬cīt pīna la urma, mersul lor se schimba īntr un mars tri¬umfal. Inima lui d'Artagnan se topea de fericire; mergea īntre Athos si Porthos, strīngīndu i duios de brat.
? Daca nu sīnt īnca muschetar, ? spuse el noilor sai prieteni, intrīnd pe poarta palatului domnului de Tréville, ? iata ma cel putin ucenic, nu i asa?
Capitolul VI MAIESTATEA SA REGELE LUDOVIC AL XIII LEA
Īntīmplarea stīrni mare vīlva: domnul de Tréville īsi īnfiera īn gura mare muschetarii, si i felicita īn soapta, dar cum trebuia sa l īnstiinteze neīntīrziat pe rege, porni īntr un suflet la Luvru. Era totusi