Felton īsi arunca privirea asupra partii din perete īn fata caruia o gasise pe Milady īn picioare pe jiltul īn care sedea acum si zari, deasupra capului ei, un cīrlig aurit, īntepenit īn zid, si care putea sluji pentru atīrnat haine sau arme.
Tresari, si ostatica vazu aceasta tresarire caci, desi avea ochii plecati, nimic din cele ce se petreceau īn ju¬rul ei nu i scapa.
? Si ce faceati īn picioare pe jilt? īntreba el.
? Pentru ce ma īntrebati? raspunse Milady.
? Pentru ca doresc s o stiu si eu, starui Felton.
? Nu ma mai īntrebati, ? se īmpotrivi ea, ? stiti si dumneavoastra ca noi adevaratii crestini, nu trebuie sa mintim.
? Ei bine, ? urma Felton, ? o sa va spun eu ce fa¬ceati sau mai degraba, ce aveati de gīnd sa faceti: voiati sa duceti pīna la capat fapta necugetata care v a īncoltit īn minte; gīnditi va, doamna, daca Dumnezeul nostru nu īngaduie minciuna, cu atīt mai strasnic opreste sinuci¬derea.
? Cīnd Dumnezeu vede o faptura de a lui prigonita pe nedrept, avīnd a alege īntre sinucidere si necinste, va asigur, domnule, ? raspunse Milady parīnd adīnc īn¬credintata, ? Dumnezeu o izbaveste; caci atunci sinuci¬derea īnseamna martiriul.
? Ati spus prea multe, sau prea putine: vorbiti, doamna, īn numele cerului, vorbiti lamurit!
? Sa va īnsir nenorocirile mele, pentru ca sa le socotiti drept palavre, sa va vorbesc despre nazuintele mele, ca sa ma pīrīti prigonitorului meu? Nu, domnule; de alt¬fel ce va pasa daca o biata osīndita moare sau traieste? Nu raspundeti decīt de trupul meu, nu i asa? Si cīnd le veti īnfatisa un cadavru si vor recunoaste ca i al meu, nimeni nu va va mai īntreba nimic, ba poate veti primi o rasplata īndoita.
? Eu, doamna, eu?! ? izbucni Felton, ma puteti oare banui c as primi