? El e, īsi zise Milady.
Si īncepu sa dea glas aceluiasi cīntec religios care īn ajun īl zguduise atīt de adīnc pe Felton.
Dar, desi vocea ei dulce, puternica si rasunatoare, vi¬bra mai armonios si mai sfīsietor ca oricīnd, usa ramase īnchisa. Furindu si privirea spre ferestruica usii, Milady crezu ca zareste printre zabrelele dese ochii arzatori ai tīnarului: dar fie ca i vazuse cu adevarat sau numai īn īnchipuire, de data asta el se stapīni din rasputeri fara sa intre.
Cīteva clipe numai dupa ce si sfīrsi cīntecul, Milady auzi parca un oftat adīnc; apoi, aceiasi pasi pe care i au¬zise apropiindu se, se īndepartara īncet īncet, ca si cum le ar fi parut rau ca pleaca.
CAPITOLUL XXV A PATRA ZI DE ĪNCHISOARE
A doua zi, cīnd Felton īntra la Milady, o gasi urcata īn picioare pe un jilt si tinīnd īn mīna un soi de funie facuta cu ajutorul mai multor batiste rupte fīsii, īmple¬tite si legate la capete; la zgomotul usii care se deschi¬dea, Milady sari repede jos de pe jilt, īncercīnd sa as¬cunda la spate acel soi de funie pe care o tinea īn mīna.
Tīnarul era si mai alb la fata ca de obicei, iar ochii rosii de nesomn īl dadeau de gol ca petrecuse o noapte īnfrigurata. Totusi, fruntea i era de o asprime mai neīnduplecata ca oricīnd.
Īnainta īncet spre Milady care īn vremea asta se ase¬zase si luīnd un capat al īmpletiturii ucigase pe care, din nebagare de seama sau poate dinadins, ea īl lasase sa atīrne, o īntreba taios:
? Ce e asta, doamna?
? Asta? Nimic, ? raspunse Milady, zīmbīnd cu acea fluturare dureroasa cu care stia atīt de bine sa si stru¬neasca zīmbetul, ? nimic; plictiseala e dusmanul de moarte al īntemnitatilor, ma plictiseam si mi am facut de lucru īmpletind funia asta.