acesta īi era planul. Felton va vedea toate; poate ca nu va spune nimic, dar va vedea.
Dimineata, Felton veni ca de obicei; Milady īl lasa sa vegheze la toate pregatirile prīnzului fara sa i spuna nimic. Si cīnd īl vazu gata de plecare, o scīnteie de na¬dejde i se aprinse īn suflet, crezīnd ca va deschide el vorba; dar buzele lui se miscara fara ca gura i sa slo¬boada vreun sunet si, stapīnindu se din rasputeri, īsi za¬vorī īn inima cuvintele gata sa i lunece de pe limba; apoi se īndeparta.
Catre amiaza, lordul de Winter intra īn camera.
Era o zi de iarna destul de frumoasa; cīteva raze de soare, acel straveziu soare al Angliei, care lumineaza, dar nu īncalzeste, strabateau printre zabrelele īnchisorii. Milady privea pe fereastra si paru a n auzi ca se des¬chisese usa.
? Ah! ah! ? īncepu lordul de Winter, ? dupa ce am jucat comedie, dupa ce am jucat tragedie, ne am apucat sa jucam si melancolie.
Ostatica nu raspunse.
? Da, da, ? urma lordul de Winter, ? īnteleg, tare ai mai vrea sa fii libera pe tarmurile astea; tare ai mai vrea sa fii pe un vapor ca lumea si sa spinteci valurile acestei mari de smarald; grozav ai vrea sa mi īntinzi, fie pe uscat, fie pe ocean, una din acele dragalase cap¬cane cum te pricepi atīt de bine sa pui la cale! Rabdare! Rabdare! peste patru zile tarmul īti va fi īngaduit, marea īti va sta īnainte deschisa, mai deschisa chiar decīt ai dori, caci peste patru zile Anglia se va descotorosi de dumneata.
Milady īsi īmpreuna mīinile si ridicīnd spre cer fru¬mosii ei ochi, grai cu o blīndete īngereasca īn miscari si īn vorba:
? Doamne ! Doamne! iarta l pe acest om, asa cum īl iert si eu!
? Da, roaga te, blestemato, ? izbucni lordul, ? ru¬gaciunea ta e cu atīt