īncīt Felton, miscat, facu cītiva pasi prin ca¬mera.
"O lasa mai domol", gīndi Milady.
? Totusi, doamna, ? urma Felton, ? daca suferiti cu adevarat, vom trimite sa vi se aduca un doctor si daca vreti sa ne pacaliti, ei bine! cu atīt mai rau pentru dum¬neavoastra, dar cel putin īn ceea ce ne priveste, noi ne spalam pe mīini.
Milady nu raspunse; dar, rasturnīndu si frumosul cap pe perna, izbucni īn hohote de plīns.
Felton o privi o clipa cu nepasarea i obisnuita; apoi, vazīnd ca lacrimile amenintau sa tina multa vreme, iesi; femeia īl urma. Lordul de Winter nu veni īnsa.
? Cred ca īncep sa vad limpede, murmura Milady cu o bucurie salbatica, vīrīndu se sub plapuma, ca sa as¬cunda ochilor ce ar fi putut o pīndi din umbra aceasta izbucnire de multumire launtrica.
Trecura doua ceasuri.
"Acum e vreme ca boala sa īnceteze, ? īsi spuse ea, ? sa ne sculam si sa ne īngrijim chiar azi de o mica izbīnda; nu am decīt zece zile īnaintea mea si pīna diseara doua vor fi si zburat."
De dimineata i se adusese īn camera gustarea; Mi¬lady socotise ca īn curīnd va trebui sa vina sa strīnga masa si ca atunci īl va vedea iarasi pe Felton.
Si nu se īnselase; Felton veni din nou si, fara sa se uite macar daca Milady se atinsese sau nu de mīncare, facu semn sa se scoata din odaie masa pe care o aducea pregatita cu toate mīncarurile. Felton ramase cel din urma; tinea īn mīna o carte.
Culcata īntr un jilt īn fata caminului, Milady, fru¬moasa, palida si resemnata, parea o fecioara nepriha¬nita asteptīndu si martiriul.
Felton se apropie de ea si spuse: