sala; īnsotea pe femeia de care i vor¬bise īn ajun si care sosise chiar atunci; femeia intra si, apropiindu se de pat, spuse doamnei ca e gata s o slu¬jeasca.
Milady era de obicei palida, fata ei putea usor pacali pe cine o vedea īntīia oara.
? Am friguri, ? spuse ea, ? n am īnchis ochii nici o clipa toata noaptea asta lunga; sufar īngrozitor; dum¬neata o sa fii mai omenoasa decīt au fost cei de ieri cu mine? De altminteri, tot ce cer e sa mi dai voie sa stau culcata.
? Vreti sa trimit dupa un doctor? īntreba femeia.
Felton asculta fara sa spuna nici un cuvīnt.
Milady se gīndea ca, cu cīt vor aduce mai multi īn jurul ei, cu atīt mai multi vor trebui īnduiosati si cu atīt mai tare va spori supravegherea lordului de Winter. De altminteri, doctorul ar fi putut descoperi ca boala ei era curata prefacatorie, astfel īncīt, dupa ce pierduse īntīia partida, nu voia s o piarda si pe a doua.
? Sa te duci sa chemi un doctor? spuse ea. La ce bun? Domnii acestia au spus ieri ca boala mea e o co¬medie, si azi ar spune la fel, caci de aseara si pīna acum au avut destula vreme sa dea de stire doctorului.
? Atunci, ? zise Felton, scos din rabdare, ? spu¬neti dumneavoastra singura, doamna, ce doriti sa vi se dea?
? Dar mai stiu eu ce! Un singur lucru stiu: ca su¬far; dati mi orice vreti, putin īmi pasa.
? Duceti va si chemati l pe lordul de Winter, porunci Felton, obosit de vaicarelile fara sfīrsit.
? O! nu! nu! ? striga Milady, ? nu domnule, nu l chemati, va rog din suflet, sīnt sanatoasa si n am nevoie de nimic, nu l chemati!
Rostise cuvintele cu atīta foc dogoritor, cu atīta calda convingere,