īn sufletul ei adīnc. Mi¬lady se aseza la masa, mīnca din felurite bucate, bau pu¬tin vin de Spania si simti cum i se trezeste īn suflet im¬boldul hotarītor.
Īnainte de a se culca scormonise, talmacise, īntorsese pe fata si pe dos, cercetase sub toate luminile, cuvintele, pasii, miscarile, semnele, pīna chiar si tacerile celorlalti doi, si din aceasta cercetare adīnca, dibace si amanuntita, se īncredintase ca la urma urmei, dintre cei doi prigo¬nitori, cel mai usor de īnfrīnt era Felton.
Un cuvīnt, mai ales, īi staruia īn minte.
? Daca te as fi ascultat, spusese lordul de Winter lui Felton.
Asadar, Felton pusese o vorba buna pentru ea, de vreme ce lordul de Winter nu voise sa l asculte pe Felton.
"Slab sau puternic, ? īsi spunea mereu Milady ? omul asta pastreaza o licarire de mila īn sufletul lui; voi schimba aceasta licarire īntr un pīrjol care l va mistui."
Cīt despre celalalt, el ma cunoaste, se teme de mine si stie la ce se poate astepta daca vreodata i as scapa din mīini; e de prisos atunci sa fac vreo īncercare asu¬pra lui. Dar Felton e altceva; e un tīnar prostut, curat la suflet, pare a fi si virtuos; pe el īl poti nimici.
Si culcīndu se, Milady adormi cu zīmbetul pe buze: cine ar fi privit o dormind, ar fi zis ca o fata tīnara īsi vedea īn vis coronita de flori care i va īncununa fruntea la viitoarea serbare.
Capitolul XXIII A DOUA ZI DE ĪNCHISOARE
Milady visa ca l avea īn sfīrsit īn mīna pe d'Artagnan, ca era de fata la schingiuirea lui si privind nesatioasa sīngele blestemat ce siroia de sub securea calaului, īncīntatorul ei zīmbet īi īnflorea pe buze.
Dormea asa cum doarme un īntemnitat leganat de īntīia lui nadejde.
A doua zi, cīnd intrara īn camera, ea era īnca īn pat. Felton se afla pe