Grimaud zīmbi si cu ochii pironiti asupra paharului pe care Athos īl umpluse cu vīrf, macina hīrtia si o īnghiti.
? Bravo, cumetre Grimaud! ? se bucura Athos, ? si acum uite paharul; lasa, te scutesc sa mi mai multu¬mesti.
Grimaud sorbi īn tacere vinul de Bordeaux; ochii lui ridicati spre cer vorbeau īnsa tot timpul cīt tinu aceasta placuta īndeletnicire, un grai care desi mut, nu era totusi lipsit de tīlc.
? Si acum, ? adauga Athos, ? afara doar daca domnul cardinal n ar avea nastrusnica idee de a spinteca pīntecul lui Grimaud, cred ca putem fi aproape linistiti.
Īn vremea asta, eminenta sa īsi urma abatut plimba¬rea, mormaind printre dinti:
? Hotarīt lucru! Trebuie numaidecīt ca acesti patru oameni sa fie ai mei!
Capitolul XXII ĪNTĪIA ZI DE ĪNCHISOARE
Sa ne īntoarcem la Milady, pe care am pierdut o cītva timp din vedere, din pricina privirii aruncate asupra coas¬telor Frantei.
O vom gasi tot deznadajduita, asa cum am lasat o, cufundata īntr un noian de gīnduri negre, iad īntunecat la poarta caruia a pierdut aproape orice nadejde; caci īntīia oara īn viata ei se īndoieste, īntīia oara se teme.
Īn doua īmprejurari norocul a parasit o, īn doua īm¬prejurari s a vazut descoperita si tradata si īn amīndoua īmprejurarile a cazut īnfrīnta de o spada de foc, trimisa fara īndoiala de Cel de Sus, ca sa lupte īmpotriva ei: d'Artagnan a biruit o pe ea, aceasta nebiruita putere a raului.
A amagit o īn dragostea ei, a umilit o īn mīndria ei, a īnselat o īn rīvna ei de marire, si acum iata l ca loveste īn norocul ei, ca unelteste īmpotriva libertatii ei, ca ame¬ninta īnsasi viata ei. Mai mult, i a