toata ura pe care o putu gasi īn stra¬fundul inimii lui, ? milord, va jur ca totul se va face asa precum doriti!
Milady primi aceasta privire ca un osīndit stors de vlaga: nu, era eu neputinta sa ti īnchipui o cautatura mai supusa si mai blīnda decīt aceea care plutea īn acea clipa pe frumosul chip. Chiar lordul de Winter abia putu re¬cunoaste tigroaica īmpotriva careia, ceva mai devreme, se simtea gata sa lupte.
? Nu va iesi niciodata din aceasta īncapere, auzi, John, ? urma lordul, ? nu va schimba nici o vorba cu nimeni; nu va vorbi decīt cu dumneata, daca bineīnteles vei bine¬voi sa i faci aceasta cinste.
? E de ajuns, milord, am jurat!
? Si acum, doamna, īncearca sa te īmpaci cu dumne¬zeu, caci oamenii si au rostit cuvīntul lor.
Milady lasa sa i cada capul, ca si cīnd s ar fi simtit strivita sub aceasta judecata. Lordul de Winter parasi īn¬caperea, facīndu i semn lui Felton, care iesi īn urma lui si īnchise usa.
Dupa o clipa se auzi pe sala pasul greoi al unui soldat din marina, care facea de straja cu baltagul la brīu si cu flinta īn mīna.
Milady ramase cīteva clipe nemiscata, socotind ca ci¬neva o urmarea poate prin gaura cheii; apoi ridicīndu si īncet ochii, īn care se oglindea aceeasi naprasnica pornire de ura si de sfidare, dadu fuga sa asculte la usa si sa pri¬veasca pe fereastra, si se īntoarse ca sa se afunde īntr un jilt adīnc, dusa pe gīnduri.
Capitolul XXI OFITER
Īn vremea asta, cardinalul astepta vesti din Anglia, dar vesti bune nu soseau; doar rele si amenintatoare.
Oricīt de īmpresurata ar fi fost La Rochelle, oricīt de sigura parea izbīnda datorita masurilor luate si mai ales a digului care nu lasa sa