Īn timpul cīt īi trebui lordului de Winter ca sa īnchida usa, sa traga oblonul si sa si apropie un scaun de jiltul cum¬natei sale, Milady īsi cufunda visatoare privirea īn adīncurile tuturor īntīmplarilor cu putinta si descoperi īn¬treaga urzeala pe care nu putuse nici macar s o īntrevada atīta vreme cīt nu avusese habar īn ce mīini cazuse. Stia ca lordul de Winter era un gentilom vrednic, un vīnator aprig, un jucator istet, cutezator cu femeile, dar mai stia ca era cu totul nepriceput īn ticluirii de uneltiri. Cum de aflase despre sosirea ei? Cum de pusese mīna pe ea? Si de ce o tinea acolo?
Este drept, unele cuvinte ale lui Athos īi dovedisera ca īntrevederea ei cu cardinalul ajunsese si la urechi stra¬ine: dar nici nu putea crede ca Athos izbutise sa i puna bete īn roate atīt de repede si de strasnic.
Īi era mai curīnd teama sa nu se fi descoperit tot ce īnvīrtise odinioara īn Anglia. Poate ca Buckingham ghi¬cise ca ea fusese aceea care i taiase cele doua giuvaiere si voia sa se razbune de aceasta mica tradare; dar Buckingham nu era īn stare sa loveasca īntr o femeie, mai ales daca femeia ar fi fost īmpinsa la vreo fapta dintr un simtamīnt de gelozie.
Aceasta presupunere i se paru cea mai apropiata de adevar; crezu ca era vorba de o razbunare pe trecut si nu de o īntīmpinare īn viitor. Deocamdata si īn orice caz mai bine ca se vedea cazuta īn mīinile cumnatului ei, pe care nadajduia sa l īmbrobodeasca, decīt īn mīinile vre¬unui dusman fatis si smecher.
? Da, sa vorbim, scumpe frate, spuse ea cu un fel de voiosie, hotarīta fiind sa traga din convorbire, īn po¬fida gīndurilor ascunse ale lordului de Winter, lamuririle de care avea nevoie, pentru a sti cum sa se poarte īn viitor.
? Te ai hotarīt totusi sa te īntorci īn Anglia, ? grai lordul de Winter,