apropie de usa.
? Iata l ca vine, doamna, spuse ofiterul dīndu se la o parte si asteptīnd īntr o tinuta plina de respect si de su¬punere.
Īn acelasi timp, usa se deschise si un barbat se ivi īn prag. Era fara palarie, purta spada la sold si īn mīna moto¬tolea o batisa. Milady crezu ca recunoaste umbra ce se desprindea din īntuneric; se sprijini cu o mīna de bratul jiltului si si īntinse gītul, grabita sa se īncredinteze ca nu se īnsela.
Strainul īnainta īncet spre ea. Si pe masura ce īnainta, intrīnd īn cercul de lumina aruncat de lampa, Milady se dadea fara voia ei īndarat.
Apoi, cīnd nu mai avu nici o īndoiala:
? Cum asta! dumneata esti, scumpe frate? striga ea īn culmea uimirii.
? Da, frumoasa doamna! ? raspunse lordul de Winter, salutīnd o pe jumatate curtenitor, pe jumatate īn ze¬flemea, ? eu, īn carne si oase.
? Dar atunci, castelul acesta?
? E al meu.
? Si camera aceasta?
? E a dumitale.
? Prin urmare sīnt ostatica dumitale?!
? Cam asa ceva.
? Dar este o īnspaimīntatoare siluire!
? Sa lasam vorbele mari; mai bine sa ne asezam si sa vorbim linistit, asa cum se cuvine īntre un frate si o sora.
Apoi, īntorcīndu se spre usa, si vazīnd ca tīnarul ofi¬ter īi asteapta porunca:
? E bine, ? īi spuse, ? īti multumesc; si acum, lasa ne, te rog, singuri, domnule Felton.
Capitolul XX FRATELE SI SORA STAU DE VORBA