D'Artagnan ducea tocmai paharul la gura, dar la numele de Milady, mīna īi tremura atīt de tare, īncīt īl puse pe pamīnt, de teama sa nu l verse.
? Ti ai vazut sot...
? Ssst! ? īl opri Athos, ? uiti, dragul meu ca acesti domni nu cunosc ca dumneata taina chestiunilor mele fa¬miliale. Da, am vazut o pe Milady.
? Unde? īntreba d'Artagnan.
? Cam la vreo doua leghe de aici, la hanul "Porumba¬rul Rosu".
? Atunci sīnt pierdut, murmura d'Artagnan.
? Nu, nu īnca de tot, ? urma Athos, ? caci la ora asta Milady trebuie sa fi parasit coastele Frantei.
D'Artagnan rasufla usurat.
? Dar, la urma urmelor ? īntreba Porthos, ? cine e aceasta doamna?
? O femeie īncīntatoare, ? raspunse Athos ? sorbind pe īndelete un pahar de vin spumos. Ticalosenia lui de hangiu! Īn loc de sampanie ne da vin de Anjou si crede ca o sa ne pacaleasca pe noi! Da, o femeie īncīntatoare,? urma el, ? care a fost draguta cu prietenul nostru d'Artagnan si careia el i a facut nu stiu ce pozna, iar ea si a pus īn cap sa se razbune, punīnd acum o luna sa l omoare cu focuri de flinta, īncercīnd acum opt zile sa l otraveasca si cerīndu i ieri cardinalului, capul.
? Ce spui! Cerīnd capul meu cardinalului? striga d'Artagnan, galben la fata de groaza.
? E adevarul adevarat, ca n sfīnta Evanghelie! īnta¬ri Porthos. L am auzit cu amīndoua urechile.
? Si eu la fel, adauga Aramis.
? Atunci, ? urma d'Artagnan, lasīnd sa i cada dez¬nadajduit bratul, ? degeaba mai lupt; nu mi ramīne decīt sa mi zbor creierii si sa ispravesc cu toate.
? E ultima prostie pe care trebuie s o faci, ? sfatui Athos, ? caci e