? Fereasca sfīntul, ? se īmpotrivi Athos. ? ar putea sa ne fie de folos.
? Mortii astia? Sa ne foloseasca? se mira Porthos. Ia mai las o ! Īti pierzi mintile, prietene!
? "Nu judeca pripit", ? glasuiesc Evanghelia si dom¬nul cardinal, ? raspunse Athos; ia spuneti, cīte pusti, domnilor?
? Douaspreceze, raspunse Aramis.
? Cīte focuri de tras?
? Vreo suta.
? Adica tocmai cīte ne trebuie; ia sa īncarcam ar¬mele.
Cei patru muschetari se pusera pe treaba. Pe cīnd sfirseau de īncarcat cea din urma pusca, Grimaud le facu semn ca masa era gata.
Athos raspunse tot printr un semn ca e multumit si i arata lui Grimaud un fel de ghereta, iar Grimaud īntelese īndata ca trebuia sa faca de straja. Pentru a i īndulci īnsa plictiseala veghei, Athos īi īngadui sa ia cu el o pīine, doua costite si o sticla cu vin.
? Va rog, la masa, īi pofti Athos.
Cei patru prieteni se asezara pe jos, cu picioarele cru¬cis sub ei, asemenea unor turci sau unor croitori.
? Si acum, cīnd nu ti mai e teama ca te poate auzi cineva, sper ca ne vei īmpartasi taina, īncepu d'Artagnan.
? Iar eu sper, domnilor, sa ne putem bucura de o pe¬trecere placuta si totodata de faima, raspunse Athos. V am poftit la o plimbare īncīntatoare; iata un prīnz cīt se poate de gustos si, pe deasupra, colo, cinci sute de oameni, dupa cum puteti vedea si dumneavoastra prin ochitoarele din ziduri, oameni care ne iau drept nebuni sau drept eroi, doua specii de nerozi, destul de asemanatoare īntre ele.
? Dar cu taina cum ramīne? īntreba d'Artagnan.
? Taina ? lamuri Athos, ? e ca aseara am vazut o pe Milady.