i pregati īncarcatura, apropie teava de urechea lui Grimaud.
Īntr o clipa, Grimaud se si trezi īn picioare ca īmpins de un arc.
Celalalt īi facu semn sa si ia panerul si s o porneasca mai departe.
Grimaud asculta orbeste.
Singurul folos pe care l trasese de pe urma acestei pantomime de o clipa era ca din ariegarda trecuse īn avan¬garda.
Ajunsi la poalele bastionului, cei patru prieteni īsi īn¬toarsera privirea:
Peste trei sute de soldati din toate armele se īnvalmasau la poarta taberei, iar printre cei īnghesuiti unul līnga altul, se aflau domnul de Busigny, dragonul, elvetianul si cel de al patrulea care luase parte la prinsoare.
Athos īsi scoase palaria, o puse īn vīrful spadei si o flutura īn aer.
Toti ceilalti īi raspunsera, īnsotindu si salutul cu un asurzitor "ura", ce strabatea pīna la ei.
Dupa aceea, cītesipatru se facura nevazuti īn cuprinsul bastionului, unde Grimaud le o si luase īnainte.
Capitolul XVII SFATUL MUSCHETARILOR
Dupa cum banuise Athos, īn bastion nu se aflau decīt vreo doisprezece morti, atīt francezi, cīt si bastinasi de ai orasului.
? Domnilor, ? vorbi Athos care se socotea capetenia acestei ispravi, ? īn vreme ce Grimaud pune masa, noi sa strīngem pustile si cartusele; de altfel, putem totodata sta si de vorba. Domnii acestia, ? adauga el aratīnd spre morti, ? nu trag cu urechea.
? Am putea sa i aruncam īn sant, ? spuse Porthos, ? bineīnteles dupa ce ne vom fi īncredintat ca n au nimic īn buzunare.
? Da, ? raspunse Athos, ? asta i treaba lui Grimaud.
? Bine! Sa i scotoceasca atunci Grimaud si sa i arunce peste ziduri.