sarcina sa i faca de petrecanie sau, cel putin, nimerindu l īn obraz, cu una din loviturile pe care Cezar le recomanda īmpotriva soldatilor lui Pompei, sa i poceasca pe vecie chipul cu care se falea atīta.
Apoi, mai era īn d'Artagnan acel substrat neclintit de dīrzenie, pe care i l sadisera īn inima sfaturile tatalui sau, sfaturi al caror cuprins era: "nu rabda de la nimeni ni¬mic, afara doar de la rege, de la cardinal si de la domnul de Tréville". Astfel fiind, se trezi mai mult zburīnd decīt mergīnd spre mīnastirea Carmelitilor desculti, sau Carmes Deschaux, cum i se spunea pe vremea aceea; era un soi de cladire fara ferestre, īmpresurata de plaiuri sterpe, o filiala a lui Pré aux Clercs care slujea īndeobste ca loc de īntīlnire celor ce n aveau vreme de pierdut.
Cīnd d'Artagnan ajunse īn fata micului loc viran, de la poalele mīnastirii, Athos astepta doar de cinci minute, iar orologiul vestea miezul zilei. Era deci punctual ca Samariteanca si nici cel mai chitibusar judecator īn materie de dueluri n ar fi gasit nimic de spus.
Athos, care suferea cumplit de pe urma loviturii, desi rana īi fusese proaspat oblojita de chirurgul domnului de Tréville, sedea pe o piatra si īsi astepta linistit potrivnicul, cu acea tinuta demna care nu l parasea niciodata. Cīnd īl vazu pe d'Artagnan, se ridica si facu plin de cuviinta, cītiva pasi īn īntīmpinarea lui. La rīndul sau, acesta din urma se īndrepta spre el, tinīndu si palaria īn mīna atīt de jos, īncīt pana i se tīra de pamīnt.
? Domnule, ? zise Athos, ? am īncunostiintat pe doi din prietenii mei care mi vor sluji de martori, dar acesti doi prieteni n au sosit īnca. Ma mira ca sīnt īn īntīrziere, nu i obiceiul lor.
? Eu n am martori, domnule, ? raspunse d'Artagnan, ? abia am sosit ieri la Paris si nu cunosc īnca pe nimeni, afara de domnul de Tréville, caruia tatal meu m a reco¬mandat, caci are cinstea de a se numara oarecum printre