? Aramis, ? vorbi Athos, ? alaltaieri ai prīnzit la hanul lui Parpaillot. Asa e?
? Da.
? Cum e acolo?
? Eu am mīncat prost. Alaltaieri era zi de post si ei n aveau decīt de dulce.
? Cum! ? se mira Athos, ? īntr un port la mare nu se gaseste peste?
? Ei zic, lamuri Aramis aplecīndu si din nou ochii asu¬pra cucernicelor file, ? ca digul pe care cardinalul a pus sa l zideasca goneste pestele īn larg.
? Dar nu asta īntrebam eu, Aramis, ? starui Athos ? voiam sa stiu daca te ai putut misca īn voie si daca nu te a plicitisit nimeni?
? Pe cīt mi amintesc, n au picat prea multi nepoftiti da, e drept, cu privire la ceea ce gīndesti, Athos, o sa ne simtim destul de bine la "Parpaillot".
? Haidem asadar la "Parpaillat", ? hotarī Athos, aici zidurile sīnt ca foaia de hīrtie.
Deprins cu apucaturile prietenului, d'Artagnan, care ghicea numai dupa o vorba, dupa o miscare sau dupa un semn de al lui, ca nu era vreme de glumit, īl lua de brat pe Athos si iesi cu el, fara sa spuna nici un cuvīnt; Porthos īi urma, sporovaind cu Aramis.
Pe drum īl īntīlnira pe Grimaud; Athos īi facu semn sa se apropie si, ca de obicei, Grimaud asculta īn tacere; sarmanul de el, se dezvatase aproape sa vorbeasca.
Ajunsera la birtul lui Parpaillot; era sapte dimineata si tocmai īncepuse sa se lumineze de ziua; prietenii po¬runcira sa li se aduca de mīncare si intrara īntr o sala unde, dupa spusese hangiului, puteau sta īn tihna.