prin usa crapata o zari pe Milady punīdu si palaria.
Intra īn camera si īnchise usa īn urma lui.
La zgomotul ce l facuse zavorul, Milady se īntoarse.
Athos era īn picioare īn fata usii, īnfasurat īn pelerina, cu palaria trasa peste ochi.
Vazīnd faptura aceea muta si neclintita ca o statuie, Milady se īnspaimīnta.
? Cine esti? Si ce cauti aici, se rasti ea.
"Da, ea e!" īsi zise Athos.
Lasa sa i cada pelerina. Īsi ridica palaria si se īndrepta spre Milady.
? Ma mai cunoasteti, doamna? o īntreba el.
Milady facu un pas īnainte, apoi dadu īndarat, parca ar fi vazut un sarpe.
? E bine, ? adauga Athos. ? vad ca ma recu¬noasteti!
? Contele de La Fčre! murmura Milady palind si dīnd mereu īndarat, pīna ce se lovi de perete.
? Da, Milady, ? urma Athos, ? contele de La Fčre īn carne si oase, contele de la La Fčre care soseste dinadins de pe lumea cealalta pentru placerea de a va vedea. Sa ne asezam deci si sa stam de vorba, cum spune excelenta sa cardinalul.
Īncoltita de o cumplita spaima, Milady se aseza fara sa scoata un singur cuvīnt.
? Asadar esti un demon trimis pe pamīnt! grai Athos. Ai mare putere, o stiu; dar poate ca si dumneata stii ca oamenii, cu ajutorul lui Dumnezeu, au īnvins adesea pe demonii cei mai groaznici. Mi ai mai iesit o data īn cale; credeam, doamna ca te nimicisem, dar sau m am īnselat, sau te a īnviat iadul.
La auzul acestor cuvinte care i trezeau īnfricosatoare amintiri, Milady