? Si dumneata, domnule Porthos, cum ti ai trecut vremea?
? Am cīstigat cinci pistoli de la Aramis.
? Bun! Acum puteti sa va īntoarceti o data cu mine.
? Sīntem la porunca eminentei voastre.
? Atunci pe cai, domnilor, ca se face tīrziu.
Aghiotantul cardinalului statea la poarta si i tinea ca¬lul de frīu. Ceva mai departe se zareau īn īntuneric doi oameni si trei cai: erau cei doi oameni care trebuiau s o īnsoteasca pe Milady pīna la fortul La Pointe si sa vegheze la īmbarcarea ei.
Aghiotantul dadu marturie cardinalului ca spusele celor doi muschetari cu privire la Athos erau adevarate. Cardinalul schita un semn de īncuviintare si o porni iarasi ia drum, avīnd grija sa ia aceleasi masuri de prevedere la īntoarcere ca la venire.
Sa l lasam sa si urmeze drumul spre tabara sub veghea aghiotantului si a muschetarilor si sa ne īntoar¬cem la Athos.
Cale de vreo suta de pasi o tinuse la fel de repede, dar odata iesit din raza de vedere, īsi avīntase calul la dreapta, facuse un ocol, apoi se īntorsese ca la douazeci de pasi de han, se pitise īntr un tufis si pīndise trecerea celorlalti; recunoscīnd palariile mari ale prietenilor si ciucurii au¬riti ai pelerinei domnului cardinal, astepta mai īntīi ca cei patru calareti sa ceteasca dupa coltul soselei si cīnd īi pierdu din vedere se īntoarse īn goana la han, unde i se deschise fara nici o greutate.
Hangiul īl recunoscu.
? Domnul ofiter, ? īncepu Athos, ? a uitat sa i spuna doamnei de la primul cat ceva foarte īnsemnat si m a trimis pe mine īn locul lui.
? Urcati, ? īl pofti hangiul, doamna e tot īn ca¬mera.
Bucuros de īnvoire, Athos urca scarile cīt mai tiptil, ajunsese sus si