Richelieu, lua pe cei doi tovarasi de cīte o mīna si i duse īn celalalt ungher al odaii.
? Ce vrei? ? mormai Porthos, ? de ce nu ne lasi sa ascultam pīna la urma?
? Sst! ? facu Athos vorbind īn soapta, ? am auzit tot ce trebuia sa auzim; de altfel, nu va īmpiedic sa mai ascultati, dar eu trebuie sa plec.
? Trebuie sa pleci? se mira Porthos. Dar daca īn¬treaba cardinalul de tine, ce sa i raspundem?
? Nu asteptati sa īntrebe de mine; luati i o īnainte si spuneti i ca am plecat īn recunoastere, fiindca am prins din cīteva cuvinte ale hangiului ca drumul dadea de ba¬nuit; īnainte de plecare o sa i strecor doua vorbe aghio¬tantului cardinalului si restul ma priveste; fiti fara grija.
? Ia seama, Athos! īl sfatui Aramis.
? Fii pe pace, ? raspunse Athos, ? stiti si voi ca pot sa mi tin firea.
Porthos si Aramis se īntoarsera līnga burlanul sobei. Iar Athos iesi īn chipul cel mai firesc si se duse sa si ia calul legat de oblon, laolalta cu ai celor doi prieteni; īl convinse pe aghiotantul cardinalului de nevoia unei recunoasteri īn vederea īntoarcerii, cerceta īn vazul celorlalti īncarcatura pistolului, īsi īnsfaca spada si o porni singur singurel pe drumul ce ducea spre tabara.
Capitolul XV ĪNTRE SOTI
Asa cum banuise Athos, cardinalul coborī īndata; des¬chise usa camerei unde intrasera muschetarii si gasi pe Porthos jucīnd o īnversunata partida de zaruri cu Aramis. Scotoci dintr o aruncatura de ochi toate ungherele īnca¬perii si vazu ca unul din oamenii lui lipsea.
? Ce s a īntīmplat cu domnul Athos? īntreba el.
? Monseniore, raspunse Porthos, ? s a dus īn re¬cunoastere, fiindca dupa unele cuvinte ale hangiului i s a parut ca drumul n ar fi sigur.