dimineata.
? Atunci trebuie sa plec la noapte?
? Ba chiar acum, adica dupa ce veti fi primit instruc¬tiunile mele. O sa va īnsoteasca doi oameni pe care i veti gasi la poarta cīnd veti iesi de aici; mai īntīi, voi iesi eu si dupa o jumatate de ceas, dumneata.
? Bine, monseniore. Si acum lamuriti mi misiunea pe care aveti bunavointa sa mi o īncredintati; cum tin sa ma bucur si de azi īnainte de īncrederea eminentei voas¬tre, va rog vorbiti mi īn cuvinte limpezi si raspicate, ca sa nu fac nici o greseala.
Urma o clipa de tacere; fara īndoiala ca Richelieu īsi cumpanea cuvintele pe care avea sa le rosteasca si ca Milady īsi tinea treze luminile duhului ei pentru a pri¬cepe dorintele cardinalului si pentru a si le īntipari īn minte, dupa ce vor fi fost spuse.
Folosind clipa aceea, Athos sopti prietenilor sa zavorasca usa pe dinauntru si le facu semn sa se apropie, ca sa asculte.
Cei doi muschetari, carora le placea sa se simta bine, īsi adusera fiecare cīte un scaun si īnca unul pentru Athos. Toti trei se asezara asadar cu temei, cu capetele ma¬nunchi līnga burlan si cu urechea la pīnda.
? Veti pleca la Londra, urma cardinalul. Ajunsa acolo, va veti duce la Buckingham.
? Īngaduiti mi sa spun eminentei voastre, ? urma Milady, ? ca de cīnd cu eghiletii īn diamante, ducele a intrat la banuiala si acum se fereste de mine.
? Tocmai de aceea acum nu mai e vorba de a i cīstiga īncrederea, ci de a va īnfatisa īnaintea lui, īn chip sincer si deschis, ca mijlocitoare.
? Sincer si deschis, repeta Milady, cu un tremur ne¬spus de viclean īn glas.