Si pe cīnd cei trei muschetari patrundeau īn camera de la parter, cardinalul, fara sa mai ceara alte lamuriri, urca scara ca unul care mai fusese pe acolo.
Capitolul XIV DESPRE FOLOSUL BURLANELOR DE LA SOBE
Era vadit ca, fara sa si fi dat seama, ci īndemnati doar de firea lor cavalereasca si nazdravana, cei trei fīrtati ai nostri fusesera de folos cuiva care se bucura de īnalta ocrotire a cardinalului.
Dar cine era acel cineva? E īntrebarea ce si o pusera īnainte de toate muschetarii; vazīnd īnsa ca nici unul din raspunsurile ticluite de mintea lor isteata nu era multu¬mitor, Porthos chema pe hangiu si ceru niste zaruri.
Porthos si Aramis se asezara la o masa si īncepura jocul. Athos se plimba adīncit īn gīnduri.
Tot gīndind si umblīnd de colo colo, trecea si se ntorcea mereu prin fata burlanului sobei care era frīnt de la jumatate; celalalt capat al burlanului patrundea īn ca¬mera de deasupra lor. Si de cīte ori trecea si se ntorcea, Athos auzea parca un zumzet de cuvinte care l facu īn cele din urma sa si ciuleasca urechea. Se apropie si des¬lusi cīteva cuvinte, carora i se paru ca li se cuvenea deo¬sebita luare aminte; facu semn prietenilor sa taca, iar el ramase aplecat cu urechea atintita īn dreptul deschizatu¬rii de jos a burlanului.
? Ascultati Milady, ? spunea cardinalul, ? e o ches¬tiune de seama: luati loc si sa stam de vorba.
? Milady! murmura Athos.
? Va ascult, monseniore, cu cea mai mare atentie, raspunse un glas de femeie care l facu pe muschetar sa tresara.
? Un mic bastiment cu echipaj englez si al carui ca¬pitan e omul meu, va asteapta la gura Charentei, līnga fortul La Pointe; īntinde pīnzele mīine