? Ia stati! se amesteca Porthos, eu cred ca tot ar fi ceva de facut...
? Ce anume? īntreba d'Artagnan.
? Spui ca e īntr o mīnastire? īntreba Porthos.
? Da.
? Foarte bine! Atunci cum īnceteaza asediul, o ra¬pim de la mīnastire.
? Da, dar ar trebui sa mai stim si īn ce mīnastire e.
? Cam asa ceva, recunoscu Porthos.
? O clipa, ? le curma vorba Athos, ? nu spuneai dumneata, draga d'Artagnan, ca mīnastirea a ales o re¬gina?
? Da, cel putin asa banuiesc.
? Foarte bine! Atunci Porthos o sa ne poata fi de folos.
? Īn ce fel, ma rog?
? Dar prin marchiza, sau ducesa, sau printesa aceea a dumitale; trebuie sa se bucure de trecere, nu gluma.
? Sst! ? facu Porthos, ducīndu si degetul la buze, ? cred ca e din sleahta cardinalului; mai bine sa n afle nimic.
? Atunci, ? propuse Aramis, ? lasati ca va fac eu rost de stiri.
? Dumneata, Aramis, ? se minunara cei trei prieteni, ? dumneata? Dar cum?
? Prin preotul reginei cu care ma am eu bine... lamuri Aramis, īmbujorīndu se.
Si cu aceasta īncredere īn suflet, cei patru prieteni, care sfīrsisera de mīncat modestul lor prīnz, se despartira, fagaduindu si sa se vada chiar īn seara aceea; d'Artag¬nan se īntoarse la Minimes, iar cei trei muschetari se īn¬dreptara spre tabara regala, unde trebuiau sa si mai vada si ei de culcusul lor.
Capitolul XIII HANUL "PORUMBARUL ROSU"
Proaspat sosit, regele care ardea de nerabdare sa dea piept cu dusmanul