D'Artagnan dadu fuga la doi ostasi din garda, cu care se legase mai īndeaproape, ca sa i pofteasca la un pahar din strasnicul vinisor de Anjou, proaspat sosit. Unul din cei doi ostasi era īnsa poftit īn alta parte chiar īn seara aceea, iar celalalt īn seara urmatoare. Īntīlnirea lor trebui deci amīnata cu īnca o zi.
Īntorcīndu se acasa, d'Artagnan trimise cele douaspre¬zece sticle de vin la ospataria companiei, cu rugamintea sa fie bine pastrate; apoi īn ziua cea mare, petrecerea fiind hotarīta pentru ora douasprezece, īnca de la noua dimineata, d'Artagnan īl trimise pe Planchet sa prega¬teasca cele de trebuinta.
Mīndru din cale afara de deosebita sa īndatorire, Plan¬chet se gīndi sa rīnduiasca toate cu chibzuiala, de aceea īsi lua ca ajutor pe valetul unuia din oaspetii stapīnului, un anume Fourreau, precum si pe acel asa zis soldat care voise sa l omoare pe d'Artagnan si care nefacīnd parte din nici o unitate intrase īn slujba acestuia sau mai curīnd a lui Planchet, chiar īn ziua īn care d'Artagnan īi scapase viata.
La ora cuvenita, cei doi musafiri sosira si se ase¬zara la masa, īn fata bucatelor ce se perindau īn sir. Planchet servea cu servetul pe brat; Fourreau destupa sticlele si Brisemont, asa se numea soldatul, turna īn clondirase de sticla vinul care parea a se fi tulburat de zguduirile de pe drum. Vinul din prima sticla fiind cu deo¬sebire tulbure la fund, Brisemont deserta drojdia īntr un pahar si d'Artagnan īi īngadui s o bea, caci sarmanul nu si recapatase īnca puterile.
Dupa ce mīncara supa, oaspetii tocmai se pregateau sa duca la gura cel dintīi pahar cu vin cīnd, deodata, tunurile pornira sa bubuie la fortul Louis si la Fortul cel Nou; crezīnd ca era vorba de vreun atac al asediatorilor sau poate al englezilor, cei doi ostasi alergara sa si ia spadele; la fel de sprinten ca ei, d'Artagnan le urma pilda si tustrei