Īn vremea asta, ducele de Orléans, fratele regelui, tot asteptīnd de la o zi la alta sa fie īndepartat de la comanda trupelor si īnlocuit sau prin ducele d'Angoulźme, sau prin Bassompierre, sau prin Schomberg, care alergau dupa comanda, nu facea mai nimic, prapadea zile īntregi cu cercetarile si nu se īncumeta sa porneasca o īncercare mai īndrazneata pentru a i alunga pe englezi din insula Ré, unde asediau nestihgheriti fortareata Saint Martin si for¬tul La Prée, īn vreme ce la rīndul lor, francezii asediau La Rochelle.
Dupa cum am spus, d'Artagnan se mai linistise, asa cum se īntīmpla totdeauna īn urma unei primejdii si cīnd primejdia pare īnlaturata; nu i ramīnea decīt o grija si anume: n avea nici o veste de la prietenii lui.
Dar, īntr o dimineata, la īnceputul lunii noiembrie, totul i se lamuri datorita urmatoarei scrisori trimise din Villeroi:
"Domnule d'Artagnan,
Domnii Athos, Porthos si Aramis, dupa ce au chefuit la mine si s au veselit voiniceste, au facut atīta taraboi, īncīt starostele castelului, om aspru, i a īnchis pe cīteva zile; eu īndeplinesc porunca ce mi au dat, si va trimit douasprezece sticle din vinul meu de Anjou, care le a placut īndeosebi; ei doresc sa īnchinati īn sanatatea lor, din aceasta bautura aleasa īntre toate.
Ascultīndu le dorinta, cu adīnca plecaciune, ramīn, domnule, prea credincioasa si smerita dumneavoastra; sluga.
GODEAU
Hangiul domnilor muschetari".
? Asa mai īnteleg! striga d'Artagnan, ? ei sīnt cu gīndul la mine īn zile de veselie, cum si eu eram cu gīndul la ei īn zile de restriste; fireste ca voi bea īn sana¬tatea lor si din toata inima; dar nu voi bea de unul singur.