marete. Sa vorbim de ele īnainte de toate, apoi vom trece si la celelalte teluri intime care au avut poate asupra eminentei sale o īnrīurire nu mai putin īnsemnata ca cele politice.
Dintre orasele de capetenie, pe care Henric al IV lea le daduse hughenotilor ca locuri de īntarire, singurul ce le mai ramīnea era La Rochelle. Trebuia deci nimicit acest ultim vad al calvinismului, plamada primejdioasa, īn care dospea si drojdia rascoalelor obstesti si a raz¬boaielor cu strainii.
Spanioli, englezi, italieni nemultumiti, aventurieri de toate neamurile, soldati la voia īntīmplarii si de toate credintele alergau la cea dintīi chemare sub flamurile protestantilor, alcatuind un soi de mare gloata, ale carei nenumarate ramuri se raspīndeau īn voie prin toate un¬gherele Europei.
La Rochelle, care capatase o noua stralucire din ce¬nusa celorlalte orase calviniste, era asadar focarul dez¬binarilor si al rīvnelor oarbe. Ceva mai mult, portul ei era cea din urma poarta deschisa englezilor īn regatul Frantei, īnchizīnd o Angliei, dusmana noastra de totdeauna, cardinalul desavīrsea opera Ioanei d'Arc si a ducelui de Guise.
De aceea, Bassompierre care era totodata protestant si catolic ? protestant din convingere si catolic īn calitatea sa de comandor al ordinului Sfīntul Duh; Bassompierre care era german prin nastere si francez prin inima, Bas¬sompierre, īn sfīrsit, caruia i se īncredintase un coman¬dament anume īn asediul orasului La Rochelle, spunea, avīntīndu se īn fruntea mai multor nobili, protestanti ca si el:
? Veti vedea, domnilor, ca vom fi destul de prosti ca sa cucerim La Rochelle!
Si Bassompierre avea dreptate. Bombardarea insulei Ré īl facea sa presimta macelul din Cevennes ; cucerirea orasului La Rochelle era