sfīsietor.
Cīta vreme putu sa si urmareasca din ochi iubitul, sotia avocatului flutura din batista, aplecīndu se pe fe¬reastra, de s ar fi putut crede ca o sa se arunce jos, īn drum. Porthos primi toate dovezile de dragoste ca un om deprins cu rasfatul. Numai cīnd sa coteasca strada, īsi ridica si el palaria, leganīnd o molcom īn semn de ramas bun.
Īn vremea asta Aramis scria o scrisoare lunga. Cui? Nu stia nimeni. Īn camera vecina, Ketty, care trebuia sa plece chiar īn seara aceea la Tours, astepta.
Athos sorbea pe īndelete ultima sticla din vinul lui de Spania.
Iar d'Artagnan marsaluia cu compania lui.
Trecīnd prin mahalaua Saint Antoine, el īsi īntoarse capul sa priveasca voios Bastilia; dar cum nu privea decīt Bastilia, nu baga de seama ca Milady, calare pe un cal sarg, īl arata cu degetul unor vlajgani care se si apropiara de rīnduri, ca sa l tina bine minte. La īntrebarea lor muta, Milady le raspunse īncuviintīnd printr un semn. Apoi, īncredintata ca poruncile aveau sa i fie īndeplinite īntocmai, dadu pinteni calului si se facu nevazuta.
Cei doi vlajgani urmara compania si la iesirea din mahalaua Saint Antoine, se aruncara īn spinarea unor cai gata īnhamati, pe care un valet fara livrea, īi tinea dīrlogi, asteptīndu i.
Capitolul XI ASEDIUL ORASULUI LA ROCHELLE
Acest asediu a fost unul din marile momente politice ale domniei lui Ludovic al XlII lea si una din marile fapte de arme ale cardinalului. Este deci o pagina de seama, careia trebuie sa i īnchinam cīteva cuvinte; apoi sume¬denie de amanunte ale asediului sīnt prea strīns legate de firul povestirii noastre ca sa le trecem sub tacere.
Vederile politice ale cardinalului, atunci cīnd a hotarīt asediul, erau