clipa la tīnar. Nimeni n avea un ochi atīt de patrunzator ca ducele de Richelieu, si d'Artagnan īi simti privirea alergīndu i prin vine, parca l ar fi cu¬tremurat frigurile.
Nu si pierdu īnsa cumpatul. Īsi tinea palaria īn mīna, adulmecīnd toanele eminentei sale, fara sa se arate prea tantos, dar nici prea umil.
? Domnule, ? īncepu cardinalul, ? dumneata esti un d'Artagnan din Beam?
? Da, monseniore, raspunse tīnarul.
? Sīnt mai multe ramuri de d`Artagnan la Tarbes si īn īmprejurimi, urma cardinalul. De care din ele tii dum¬neata?
? Sīnt fiul acelui d'Artagnan care a luat parte la raz¬boaiele religioase sub marele rege Henric, tatal maiestatii sale.
? Da, asa e. Dumneata esti cel care a plecat acum vreo sapte opt luni de acasa ca sa ti cauti norocul īn ca¬pitala?
? Da, monseniore.
? Ai venit prin Meung, unde ti s a īntīmplat ceva, nu mai stiu bine ce, dar īn sfīrsit, ceva.
? Monseniore, ? zise d'Artagnan, ? sa va spun ce mi s a īntīmplat...
? De prisos, de prisos, ? īi curma vorba cardinalul, cu un zīmbet care dovedea ca stia īntīmplarea la fel de bine ca si cel care voia sa i o povesteasca. Erai dat īn grija domnului de Tréville, nu i asa?
? Da, monseniore, dar tocmai īn nenorocita aceea de īntīmplare, la Meung...
? S a pierdut scrisoarea, ? adauga eminenta sa, ? da, da, stiu, dar domnul de Tréville īsi cunoaste īndata omul numai dupa obraz, si te a trimis īn compania cum¬natului sau, domnul des Essarts, lasīndu te sa tragi nadejde ca īntr o zi vei intra īn rīndurile muschetarilor.
? Eminentei voastre i s au adus toate la cunostinta cum nu se poate mai bine, raspunse d'Artagnan.