verde, īnfatisīnd un porumbel ce tinea īn cioc o mladita.
Cealalta era o scrisoare mare, patrata, grea de stralu¬cirea cruntului blazon al eminentei sale, cardinalul duce.
La vederea ravasului, inima lui d'Artagnan tresari caci i se paru ca recunoaste scrisul. Si cu toate ca nu va¬zuse acest scris decīt o singura data, īi pastrase aminti¬rea īn adīncul inimii.
Lua asadar ravasul si l deschise īnfrigurat.
"Plimba te, ? statea scris acolo, ? miercurea viitoare īntre sase si sapte seara pe drumul spre Chaillot si uita te bine īn calestile ce vor trece; dar daca tii la viata dumitale si la a celor care te iubesc, nu scapa nici un cuvīnt, nici o miscare care sa dea de banuit ca ai recunoscut pe aceea care īnfrunta totul numai pentru a te zari o clipa."
Nici o semnatura.
? E o capcana, ? vorbi Athos, ? nu te duce, d'Artag¬nan.
? Totusi, ? raspunse d'Artagnan, ? mi se pare ca recunosc slovele.
? Poate sa fie un scris schimbat, starui Athos; pe vremea asta, la sase sau sapte seara drumul spre Chail¬lot e pustiu de tot; ca si cīnd te ai duce la plimbare īn padurea de la Bondy.
? Dar daca ne am duce cu totii? propuse d'Artag¬nan; ce dracu , n o sa ne īnghita pe toti patru; si pe dea¬supra patru valeti, si toti caii si toate armele.
? Apoi, avem si noi prilejul sa ne falim cu alaiul nos¬tru, adauga Porthos.
? Dar daca īti scrie o femeie, ? se amesteca Aramis, ? si daca femeia asta nu vrea sa fie vazuta, gīndeste te, d'Artagnan, ca o poti compromite, ceea ce nu sade frumos din partea unui gentilom.
? Noi vom ramīne īn urma, ? lamuri Porthos, ? si el va merge singur īnainte.