strabatu īn goana jumatate din Paris si nu se opri decīt īn fata usii lui Athos. Zapaceala, spaima care l biciuia, strigatele unor patrule alergīnd dupa el si sudalmile cītorva trecatori care se duceau cu noaptea īn cap pe la treburile lor īl silisera sa si īnteteasca alergatura.
Trecu de a curmezisul curtii, urca cele doua caturi care duceau la Athos si pocani īn usa, parc ar fi vrut s o sfarme. Grimaud veni sa i deschida cu ochii umflati de somn. D'Artagnan dadu buzna īnauntru, gata gata sa l rastoarne la pamīnt.
Cu toata mutenia lui obisnuita, valetului īi venise de data asta graiul.
? Hei! ? racni el, ? ce cauti aici, tīrītura? Ce pof¬testi, caraghioaso?
D'Artagnan īsi ridica boneta de pe ochi si si scoase mīinile de sub pelerinuta; la vederea mustatilor si a spa¬dei scoase din teaca, bietul Grimaud se trezi ca are īn fata lui un barbat.
Īsi zise atunci ca era cine stie ce ucigas.
? Ajutor! Sariti! Ajutor! īncepu el sa strige.
? Gura, nenorocitule! ? īi porunci tīnarul, ? sīnt d'Artagnan, nu ma mai recunosti? Unde ti e stapīnul?
? Dumneavoastra, domnule d'Artagnan? se cruci Grimaud. Nu se poate!
? Grimaud, ? zise Athos, iesind din camera lui īn halat de casa, ? pare mi se īti īngadui sa vorbesti.
? Vai domnule, vedeti ca...
? Tacere!
Grimaud se multumi sa i l arate cu degetul pe d'Ar¬tagnan.
Athos īsi recunoscu prietenul si, oricīt de potolit era din fire, se porni pe un rīs cu hohote īn fata ciudatului mascarici dinaintea ochilor lui: avea boneta īntr o parte, fusta mototol peste pantofi, mīnecile sumese si mustatile zbīrlite de groaza...
? Nu rīde, prietene, ? īl opri d'Artagnan, ? pentru numele cerului, nu