uite, se dezmetici cea dintīi si īntreba pe tīnar daca hotarīse din vreme ce masuri sa ia īn vede¬rea īntīlnirii de a doua zi īntre el si de Wardes.
D'Artagnan, al carui gīnd luase cu totul alt vad, se fīstīci ca un tont si raspunse cavalereste ca ora era prea tārzie pentru a pune la cale un duel cu spada.
Raceala aceasta fata de singurele ei teluri o īnspīimīnta pe Milady, ale carei īntrebari se facura tot mai sta¬ruitoare.
D'Artagnan, care īn sinea lui socotise totdeauna acest duel ca fiind lipsit de noima, dadu sa schimbe vorba, dar era prea tīrziu.
Cu mintea ei de neclintit si cu vointa ei de fier, Milady īl silea sa ramīna, vrīnd nevrīnd, īn anumite hotare.
Crezīndu se plin de duh, d'Artagnan o sfatui sa se lase de ticluirile ei razbunatoare si sa l ierte pe de Wardes.
Dar de la cele dintīi cuvinte, tīnara femeie se īndepar¬ta de el cu o tresarire.
? Nu cumva ti e frica, draga d'Artagnan? īl zeflemisi ea, cu glas ascutit ce rasuna straniu īn īntuneric.
? Poti sa ti īnchipui asa ceva, scumpa mea! ? ras¬punse d'Artagnan, ? dar, la urma urmelor, daca bietul conte n o fi chiar atīt de vinovat pe cīt crezi?
? Oricum, ? urma īncruntata, Milady, ? m a īn¬selat si fiindca m a īnselat, se cuvine sa piara.
? Atunci va pieri daca l ai osīndit sa piara, adauga d'Artagnan, pe un ton atīt de hotarīt, īncīt Milady crezu ca oglindeste un devotament nestramutat.
Se apropie repede de el.
N am putea spune cīt de lunga i s a parut noaptea fru¬moasei Milady, dar tīnarul credea ca e numai de doua ceasuri līnga iubita, cīnd zorile,