Tot ce se petrecea era atīt de nerusinat si de o sfruntare atīt de neobrazata, īncīt lui d'Artagnan nu i venea sa creada ca ceea ce vedea si auzea se īntīmpla aievea. I se parea ca e tīrīt īntr o patanie nastrusnica, asa cum visa noaptea, cīteodata.
Alerga totusi īnspre Milady, ca atras de puterea unui magnet asupra unei aschii de fier.
Usa se īnchise īn urma lui.
Ketty se repezi si ea spre usa.
Gelozia, mīnia, mīndria ranita, īn sfīrsit toate patimile care pot sfīrteca inima unei īndragostite o īmpungeau sa dea totul īn vileag; dar daca ar fi marturisit ca se ames¬tecase īn atare uneltire, ar fi fost pierduta, si, mai presus de orice, l ar fi pierdut pentru vecie pe d'Artagnan. Acest ultim gīnd de dragoste o īndemna sa mai faca si ultima jertfa.
Īn vremea asta, d'Artagnan īsi īmplinea dorul inimii lui: cel iubit nu mai era un potrivnic, ci iubitul parea a fi chiar el. Un glas launtric īi soptea īn taina ca nu era decīt o unealta de razbunare, mīngīiata doar pīna cīnd va ucide; dar mīndria, amorul propriu, nebunia lui faceau sa amuteasca acel glas tainic, īnabuseau acel zumzet. Apoi gasconul nostru, cu īncrederea pe care i o cunoastem, se compara īn sinea lui cu de Wardes si se īntreba de ce, la urma urmelor, n ar fi fost iubit si el, doar pentru el īn¬susi?
Se lasa deci īn voia bucuriei acelor clipe. Milady nu mai era pentru el femeia cu gīnduri ucigase, care l īngro¬zise la īnceput; era de data asta o iubita īnfocata si pati¬masa, daruindu se īntreaga unei dragoste īn ale carei mreje parea prinsa si ea. Trecura astfel aproape doua cea¬suri.
Totusi, focul patimei celor doi īndragostiti trebuia sa se mai potoleasca. Milady care nu se simtea īndreptatita, ca si d'Artagnan, sa