Furios, d'Artagnan strabatuse anticamera din trei sa¬rituri si se repezise spre scara, cu gīnd sa coboare treptele cīte patru odata, cīnd din fuga mare era sa dea orbeste peste un muschetar, care tocmai iesea de la domnul de Tréville pe o usa dosnica si pe care, izbindu l cu fruntea īn umar, īl facu sa scoata un racnet, sau mai bine zis un urlet.
? Iarta ma, te rog, ? zvīrli d'Artagnan, gata s o ia din nou la fuga, ? iarta ma, sīnt grabit.
Dar abia coborīse prima treapta cīnd o mīna de fier īl īnsfaca de esarfa, pironindu l pe loc.
? Esti grabit, ? īi striga muschetarul, alb la fata ca un lintoliu ? si atunci te izbesti de mine? Īmi spui: "Iarta ma" si crezi ca ajunge? Nu i tocmai asa, tinere. Nu cumva pentru ca l ai auzit pe domnul de Tréville vorbindu ne azi putin cam liber, īti īnchipui ca īntīiul venit poate sa se poarte cu noi asa cum ne a vorbit el? Desmeticeste te, tinere, dumneata nu esti domnul de Tréville!
? Pe legea mea, ? raspunse d'Artagnan, dīndu si seama ca era tocmai Athos care, īn urma īngrijirilor doc¬torului, se īntorcea acasa, ? pe legea mea, n am facut o dinadins, si pentru ca n am facut o dinadins am spus: "Iarta ma". Mi se pare ca e destul. Dar īti mai spun īnca o data si poate chiar e prea mult: sīnt grabit, pe cuvīntul meu, sīnt foarte grabit. Te rog deci da mi drumul si lasa ma sa mi vad de treaba.
? Domnule, urma Athos, dīndu i drumul, ? nu stii ce i buna cuviinta. Se vede ca vii de departe.
D'Artagnan, care si coborīse dintr o data trei sau patru trepte, se opri īn loc.
? I a mai las o, domnule ? īi curma el vorba, ? oricīt de departe as veni, nu dumneata o sa mi dai mie lectii de buna cuviinta. Ca sa stii!
? Poate, zise Athos.