? Asculta, fetito draga, ? o dumiri gasconul care cauta o dezvinovatire īn proprii lui ochi, fiindca era pe cale sa nu se tina de fagaduiala facuta lui Athos, ? īn¬telege si tu ca ar fi nepotrivit sa īntorc spatele unei invi¬tatii atīt de fatise. Cīnd o vedea ca nu vin, Milady n ar pricepe de ce nu ma mai duc s o vad; i s ar trezi īn minte banuieli si cine stie pīna unde ar putea ajunge razbunarea unei fiinte de teapa ei.
? Of! Doamne! ? se vaicari Ketty, ? stii sa īnvīrtesti lucrurile asa fel ca totdeauna ai dreptate. Parca vad ca iar o sa i faci curte; si daca de data asta īi placi sub numele si chipul dumitale adevarat, atunci o sa fie si mai īngrozitor decīt īntīia oara!
Sarmana de ea, un glas launtric parea ca i dezvaluie ceva din viitoarele patanii. D'Artagnan se stradui s o li¬nisteasca si i fagadui sa ramīna rece īn fata ademenitoa¬rei Milady.
Īi trimise raspuns ca i era nespus de recunoscator pentru bunavointa aratata si ca i va īndeplini īntocmai porunca; nu īndrazni īnsa sa i scrie de teama ca nu va izbuti sa si schimbe īndeajuns slovele pentru ochi atīt de iscoditori ca ai ei.
Cīnd batea nou, d'Artagnan se afla īn Piata Regala .De bunaseama servitorilor care asteptau īn anticamera se pusese īn vedere cele cuvenite, caci īndata ce d'Artagnan se ivi īn prag, unul din ei alerga sa l vesteasca, fara sa mai cerceteze daca Milady dorea sau nu sa primeasca.
? Poftiti l, porunci ea scurt, dar cu glas atīt de ascutit, īncīt d'Artagnan o auzi din anticamera.
I se deschisera usile.
? Nu sīnt acasa pentru nimeni, adauga Milady, ? auziti? Pentru nimeni.
Lacheul iesi.
D'Artagnan īsi furisa privirea cercetatoare: Milady era trasa la obraz si avea ochii obositi, fie de lacrimi, fie de nesomn. Desi numarul