īnduiosat de acea durere muta; dar tinea prea mult la planurile lui si mai ales la cel din urma, ca sa schimbe o iota din tot ce ticluise pe īndelete. Īi nimici deci cameristei orice nadejde ca l va īndupleca, īnfatisīndu i īnsa fapta lui drept o razbunare.
Aceasta razbunare lua de altfel o īntorsatura cu atīt mai usoara cu cīt Milady, de buna seama pentru a si as¬cunde sfiala, spusese fetei sa stinga toate luminile din apartament si chiar cele din dormitor. Domnul de Wardes trebuia sa plece īnainte de a miji de ziua, tot pe īntu¬neric.
Dupa cīteva clipe o auzira pe Milady care intra la ea īn camera. D'Artagnan se si repezi la dulap. Abia se pitise īnauntru si clopotelul īncepu sa sune.
Ketty intra īn camera stapīnei, fara sa mai lase de data asta usa deschisa; peretele despartitor era īnsa atīt de subtire, īncīt se auzea aproape tot ce vorbeau īntre ele cele doua femei.
Milady parea beata de bucurie, o punea pe Ketty sa i istoriseasca mereu cele mai mici amanunte din asa zisa īntīlnire cu contele de Wardes, cum primise scrisoarea, cum raspunsese, tot ce se oglindea pe chipul lui, daca arata a fi tare īndragostit; si la toate īntrebarile, sarmana Ketty, silita sa si pastreze cumpatul, raspundea cu glas īnabusit, al carui rasunet dureros stapīna nici nu l lua īn seama, atīt de egoista e fericirea pe lume.
Īn sfīrsit, cum ora sosirii contelui se apropia, Milady īi porunci cameristei sa stinga toate luminile din dormi¬tor, sa se duca īn odaia ei, si sa l pofteasca pe de Wardes, īndata ce va veni.
Asteptarea nu tinu īndelung. Cīnd vazu prin broasca dulapului ca luminile fusesera stinse, d'Artagnan tīsni din ascunzatoare, tocmai īn clipa cīnd Ketty se pregatea sa īnchida usa de treceere.
? Ce i zgomotul asta? īntreba Milady.