asteptat.
Si, vrīnd sa se retraga, saluta ca si cīnd tot ce ar mai fi putut urma, īl privea numai pe el.
? Asteapta putin, ? īl opri domnul de Tréville, ? ti am fagaduit o scrisoare pentru directorul Academiei. Esti atīt de mīndru, īncīt te codesti sa primesti, tinere gentilom?
? Nu, domnule, ? raspunse d'Artagnan, ? si va īn¬credintez ca aceasta scrisoare nu va avea soarta celeilalte. O voi pastra atīt de strasnic, īncīt va ajunge fara doar si poate unde trebuie, v o jur! Si vai de acela care s ar īn¬cumeta sa mi o ia!
Domnul de Tréville surīse la auzul acestor ifose si lasīnd pe tīnarul sau compatriot līnga fereastra unde se aflau si unde statusera de vorba, se duse si se aseza la o masa, ca sa scrie scrisoarea fagaduita. Īn vremea asta, d'Artagnan care n avea ceva mai bun de facut, īncepu a bate īn geam tactul unui mars, cu ochii dupa muschetarii care plecīnd īncolonati, rīnduri rīnduri, se faceau nevazuti dupa coltul strazii.
Cīnd sfīrsi de scris scrisoarea, domnul de Tréville īi puse sigiliul si, ridicīndu se de pe scaun, se apropie de d'Artagnan ca sa i o dea, dar, chiar īn clipa īn care d'Ar¬tagnan īntindea mīna, domnul de Tréville ramase uluit vazīnd pe ocrotitul sau tresarind, schimbīnd fete fete de mīnie si napustindu se afara din cabinet:
? Ah! Mii de draci, ? urla el, ? de data asta n o sa mi mai scape!
? Cine sa nu ti scape? īntreba domnul de Tréville.
? El, hotul! raspunse grabit d'Artagnan .Tradatorul!
Si se facu nevazut.
? Curat nebun! murmura domnul de Tréville. De n ar fi cumva vreo smecherie, ca s o stearga, cīnd a vazut ca a dat gres.
Capitolul IV UMARUL LUI ATHOS, ESARFA LUI PORTHOS SI BATISTA LUI ARAMIS