marturiseasca īn sinea lui ca firea daduse gres atunci cīnd le plamadise: doamnei de neam mare īi da¬duse un suflet hīd si josnic, iar cameristei īi daruise inima aleasa de ducesa.
Pe la zece, Milady īncepu sa dea semne de nerabdare. D'Artagnan pricepu tīlcul; o vedea cum privea pendula, cum se ridica de pe scaun ca sa se aseze din nou si cum īi zīmbea cu o cautatura care voia sa spuna: Esti tu grozav de dragut, dar ce īncīntator ai fi dac ai sterge o de aici!
D'Artagnan se ridica, si īsi lua palaria. Milady īi īn¬tinse mīna sa i o sarute. Tīnarul simti cum i o strīngea si īntelese ca o facea nu din cochetarie femeiasca, ci din recunostinta ca pleaca.
"Moare dupa el", īsi zise d'Artagnan. Apoi iesi.
De data asta Ketty nu l mai astepta nici īn antica¬mera, nici pe sala, nici sub poarta cea mare. D'Artagnan se vazu nevoit sa gaseasca singur scara si odaita ca¬meristei.
Ketty sedea cu capul īn mīini si plīngea.
Īl auzi intrīnd, dar nu si ridica ochii; cīnd tīnarul se apropie de ea si i lua mīinile īntr ale lui, fata izbucni īn hohote de plīns.
Asa cum īsi īnchipuise d'Artagnan, Milady, nebuna de bucurie īn urma raspunsului primit, īi spusese totul cameristei; īi mai daruise si o punga cu bani drept ras¬plata pentru chipul īn care īsi dusese de asta data la īndeplinire īndatorirea primita.
Cīnd se īntorsese la ea īn odaie, Ketty aruncase punga īntr un ungher si o lasase asa deschisa, cu cīteva monezi de aur rostogolite pe covor.
Simtindu i mīngīierile, sarmana fata īsi ridica frun¬tea. Pīna si d'Artagnan se īnspaimīnta de amaraciunea īn¬tiparita pe chipul ei: īmpreunīndu si mīinile c un aer ru¬gator, nu īndraznea sa rosteasca nici un cuvīnt.
Oricīt de īmpietrita i ar fi fost inima, d'Artagnan se simti totusi