Sotia avocatului se agata de bratul lui Porthos si, īn focul durerii ei, īncepu sa se vaiete:
? Domnule Porthos, eu nu ma pricep la nimic din toate astea: de unde sa stiu eu ce i aceea un cal? De unde sa stiu eu ce s acelea harnasamente?
? Ar fi trebuit sa le lasi īn seama mea, eu ma pri¬cep, doamna, dar ai umblat dupa chilipiruri si prin ur¬mare, dupa folos camataresc.
? E o greseala, domnule Porthos, pe cuvīntul meu, am s o īndrept.
? Cum asa? īntreba muschetarul.
? Asculta ma; diseara, domnul Coquenard va fi la ducele de Chaulnes, care l a chemat la el. E vorba de o consultatie ce va tine doua ceasuri, pe putin. Vino, vom fi singuri si ne vom putea socoti.
? Foarte bine! Asa ceva mai īnteleg si eu.
? Atunci ma ierti?
? Sa vedem, raspunse, tantos, Porthos.
Si amīndoi se despartira zicīndu si: pe diseara.
"Drace, ? gīndi Porthos īndreptīndu se, pare mi se ca ma apropii īn sfīrsit de sipetul maestrului Coquenard."
Capitolul V NOAPTEA TOATE PISICILE SĪNT NEGRE
Sosi, īn sfīrsit, si seara asteptata cu atīta īnfrigurare de Porthos si d'Artagnan.
Catre ora noua, d'Artagnan se duse ca de obicei la Milady. O gasi īn cele mai īncīntatoare toane: niciodata nu l primise atīt de frumos. Gasconul nostru īsi dadu seama de la īnceput ca ravasul īi fusese īnmīnat, iar ur¬marile erau firesti.
Ketty intra ca sa aduca dulciurile. Stapīna o privi nespus de blīnda si i zīmbi cu cel mai duios zīmbet, dar vai! sarmana de ea, era atīt de abatuta, īncīt nici nu baga de seama marea buna vointa a stapīnei.
D'Artagnan privea rīnd pe rīnd cele doua femei, silit fiind sa